Alimente obisnuite care produc leziuni la nivelul ADN-ului

 gmo_corn_inject

Cat de important este ceea ce punem in gura? Cat de multe alimente toxice, cu produsi sintetici creati in laborator, poate ingera o persoana, inainte sa apara simptomele de suferinta? Cata boala mai trebuie sa indure aceasta societate inainte sa devenim uniti si sa cerem mai mult de la sistemul nostru alimentar, prin alegerile pe care le facem in fiecare zi?

Un cercetator cu o minte stralucita pe nume Francis Pottenger ar putea avea un raspuns la aceste intrebari si dovada ca omenirea are nevoie sa inteleaga foarte bine importanta unui regim alimentar sanatos. Descoperirile sale uimitoare au contribuit la dezvoltarea unei stiinte noi si fascinante – epigenetica -, pe care o studiem in prezent.

 

Ce a dovedit renumitul “studiu al pisicilor” realizat de Pottenger?

In 1930, Pottenger a inceput un studiu cu intentia de a descoperi mai multe despre calitatea nutritiva a hranei, mai exact despre diferenta intre carnea cruda si cea gatita, precum si deosebirile intre laptele pasteurizat si cel crud. Si, a mai vrut sa stie daca laptele si carnea, atunci cand sunt modificate la temperaturi ridicate, au un impact asupra cresterii si dezvoltarii.

In timpul celor zece ani de cercetare, au fost studiate 900 de pisici, cu scopul de a vedea influenta pe care o va avea alimentatia si sanatatea animalelor asupra urmasilor lor, de-a lungul a trei generatii. Astfel, s-au urmarit nu doar efectele pe termen scurt ale alimentelor, ci si pe termen lung.

Rezultatele studiului au fost uluitoare: o modificare aparent simpla a regimului alimentar, (in acest caz, consumul de carne si lapte crud versus carne si lapte gatit), poate afecta sanatatea pisicilor de-a lungul a patru generatii.

Concluziile studiului pot fi sintetizate in urmatoarele puncte:

– Degenerarea fizica provocata de un regim alimentar deficitar al mamei este mostenita de urmasi si transmisa mai departe inca trei generaţii. Insa, atunci cand alimentatia unei mame este bogata in substante nutritive, nu numai ca aceasta are o stare de o sanatate mai bună, dar acelasi lucru se intampla si cu urmasii ei.

– Pottenger a mai descoperit ca o sanatate proasta ar putea, intr-adevar sa fie inversata. A treia generatie de pisici care a dezvoltat probleme de sanatate din cauza unui regim alimentar format din alimente gatite in totalitate a reprezentat dovada acestui experiment. Pottenger a inceput sa hraneasca aceste pisici cu lapte si carne cruda si ulei de ficat de cod. Ceea ce a observat odata cu prima generatie de pisoi, precum si cu celelalte trei generatii succesive, a fost faptul ca fiecare pisoi era mai sanatos decat cel anterior.

Asadar, ceea ce a descoperit Pottenger in urma cu 70 de ani si ceea ce culturile ancestrale stiau de secole este faptul ca alimentele pe care le consuma in fiecare zi influenteaza starea de bine sau boala, nu doar in ceea ce ne priveste pe noi, dar si in ceea ce ii priveste pe copiii, nepotii, si chiar stranepotii nostri, nascuti sau nenascuti.

 

Alimentatia procesata sau modificata genetic provoaca leziuni la nivelul ADN-ului.

Problema alimentatiei si sanatatii este o problema a disfunctiei ecologice. Prin desfacerea legăturilor între solul local, alimentele locale şi oamenii locali, sistemul alimentar industrial a perturbat fluxul circular de substanţe nutritive prin lanţul alimentar. Indiferent care sunt avantajele noului sistem industrial, acesta nu mai poate îndeplini cerinţele bio-chimice ale corpului uman. (Michael Pollan)

De-a lungul existentei noastre ca si oameni, genele umane au demonstrat ca sunt extrem de adaptabile la o gama variata de tipuri de alimentatii. De exemplu, doua “noi” substante nutritive, la care oamenii au trebuit sa se adapteze, sunt lactoza din lapte şi glutenul din cereale. Populatiile care au fost expuse la lapte si cereale pentru perioade mai lungi de timp au mostenit abilitatea de a metaboliza aceste alimente.

Astfel, 85% dintre aborigenii australieni nu pot tolera lactoza, in timp ce doar 2% dintre suedezi, care consuma lactate de mult timp, au probleme cu metabolizarea lactozei din lapte.

Insa, toate aceste alimente “noi” erau alimente integrale, neprocesate, nealterate, care puteau fi intalnite in natura.

Cum stau lucrurile in ceea ce priveste noua era de alimente extrem de procesate din regimul industrializat?

Preturile ieftine si convenabile sunt suficiente pentru a pacali oamenii sa creada ca amestecurile chimice vandute la scara larga in magazinele din ziua de azi pot fi acceptate ca si alimente. Doar pentru ca poate fi mestecat, nu inseamna ca isi indeplineste scopul.

Iata doar cateva dintre cele mai utilizate si cele mai periculoase “alimente” procesate care pot fi intalnite in magazine si impactul lor asupra ADN-ului uman:

 

1. Organisme modificate genetic (OMG)

De sute de ani, oamenii au modificat in mod natural caracteristicile genetice ale plantelor, prin selectarea semintelor din plante, cu caracteristicile fizice dorite, cum ar fi gustul, dimensiunea si culoarea. Insa, “reproducerea” este ceva cu totul diferit de monstruozitaţile modificate genetic, care sunt create si vandute ca si “alimente”.Codul genetic al plantelor modificate genetic a fost modificat de oameni, in timp ce plantele hibrid isi creaza propria structura genetica.

Atunci cand cercetatorii Ian F. Pryme şi Rolf Lembcke au realizat studii in vitro referitoare la posibilele consecinte asupra sanatatii alimentelor modificate genetic, acestia au concluzionat ca ingineria genetica creaza mutatii genetice raspandite in sute de mii de locatii de-a lungul intregului genom.

Mancarea facuta in laborator si care nu este recunoscuta de celulele noastre va determina acumularea in organism a materialului toxic. Care este cel mai grav lucru care se poate intampla? Incepe cu probleme digestive, cu o imunitate scazuta si ajunge la dezvoltarea de tumori si de cancer.

 

2. Acizi grasi omega 6 si acizi trans-grasi.

Odata cu aparitia Revolutiei Industriale si cu procesarea uleiurilor din legume bogate in omega 6, cum ar fi uleiurile din porumb, floarea soarelui, soia si rapita, care sunt din abundenta in alimentatia noastra de astazi, raportul echilibrat dintre acizii grasi omega 6 şi omega 3, pe baza carora genomul uman a prosperat timp de sute de mii de ani, s-a modificat in mod drastic.

In prezent, se estimeaza ca mancam doar o zecime din cantitatea de acizi graşi omega 3 necesara pentru o functionare normala a organismului. Din acest motiv, un procent mare din populatia moderna este susceptibila la afectiuni asociate cu alimentatia, cum ar fi bolile cardiace, cancer, rezistenta la insulina si diabet, obezitate, artrita si alte probleme inflamatorii.

Doar eliminarea acizilor trans-grasi toxici ar putea evita zeci de mii de evenimente coronariene anual, in intreaga lume!

O echipa de biologi moleculari de la Institutul Naţional de Nutritie din India a realizat un studiu pe sobolani, pentru a vedea modul in care genele sunt afectate de acizii trans-graşi. Ceea ce a descoperit echipa a fost faptul ca sobolanii hraniti cu niveluri ridicate de acizi trans-grasi aveau trei tipuri de manifestari ale genelor care cresteau rezistenta la insulina.

Aceste observatii ajuta la explicarea modului in care acizii trans-grasi cresc riscul dezvoltarii diabetului si afectiunilor cardiace.

 

3. Zahar.

In 1820, consumul mediu anual de zahar, pe persoana, era de mai putin de noua kilograme. Astazi, consumul de zahar este de 68 de kilograme pe an!

Ce “amprenta” genetica este lasata de zahar in corpul nostru?

Epidemiologul Lisa Giovanelli a realizat un studiu in cadrul caruia a analizat 71 de adulti sanatosi. Descoperirile sale au dezvaluit ca, pe masura ce o persoana consuma mai mult zahar simplu (de la bauturi carbogazoase, deserturi si alte dulciuri procesate), cu atat se produc mai multe leziuni oxidative ale ADN-ului la nivelul celulelor sanguine (limfocite). Atunci cand organismul nu contine suficienti antioxidanti, radicalii liberi pot oxida, devenind daunatori pentru celule si ADN.

 

4. Sirop de porumb bogat in fructoza (HFCS)

In 1970, tehnologia alimentara, subventiile uriase pentru porumb si industrializarea, au facut posibila producerea siropului din porumb bogat in fructoza. Astazi, acesta este adaugat la mii de produse fast-food, bauturi carbogazoase si alimente procesate.

Un motiv pentru care siropul de porumb ridica un semnal de alarma este acela ca, desi este dens din punct de vedere caloric, creierul uman nu il recunoaste ca si alimentprin urmare el transmite corpului mesajul ca te alimentezi insuficient si ca te infometezi. Pentru a compensa acest aspect, creierul „comanda” organismului ca trebuie sa continuie sa manance.

Şi aceasta substanta toxica poate afecta expresia genelor. Daunele se datoreaza in special substantei chimice hidroximetilfurfural (HMF)substanta produsa atunci cand siropul de porumb este incalzit in timpul procesarii.

Din cate se vede, ADN-ul nostru este destul de vulnerabil si subiectul constant al atacurilor asupra integritatii lui, prin dezechilibrele nutritive pe care le acceptam in vietile noastre. ADN-ul este un sistem delicat, iar bombardarea sa zilnica cu substante toxice ii perturba echilibrul, ceea ce conduce in timp la instalarea starii de boala.

Asta daca nu invatam din nou care este calea normala si sanatoasa de a ne hrani, deoarece, prin mecanismele epigenetice, de la nastere si pana la batranete, genele noastre isi “amintesc” cum au fost tratate!

 

Resurse:

Pottenger’s Prophecy – How Food Resets Genes For Wellness Or Illness by Gray Graham, Deborah Kesten and Larry Scherwitz.

Price, Weston. Nutrition and Physical Degeneration

Price-Pottenger Nutrition Foundation

D. Mozaffarian and W.C. Willett, “Trans fatty acids and cardiovascular risk: A unique cardiometabolic imprint?”

N. Saravanan, A. Haseeb, and N.Z. Ehtesham, ” Differential effects of dietary saturated and trans-fatty acids on expression of genes associated with insulin sensitivity in rat adipose tissue.” European Journal of Endrocrinology

L. Givanelli, C. Saieva, G. Masala, G. Testa< S. Salvini, V. Pitozi, E. Riboli, P. Dolara and D. Palli. ” Nutritional and lifestyle determinants of DNA oxidative damage: A study in a Mediterranean population.” Carcinogenesis

B.W. Leblanc, G. Eggleston, D. Sammataro, C. Cornett, R. Dufault, T. Deeby and E. St Cyr, “Formation of hydroxymethylfurfural in domestic high fructose corn syrup and its toxicity in the honey bee”. Journal of Agriculture and Food Chemistry

I.F. Pryme and R. Lembcke, “In vivo studies on possible health consequences of genetically modified food and feed- with particular regard to ingredients consisting of genetically modified plant materials. ” Nutrition and Health