Ce se intampla in corpul tau cand suferi de afectiuni tiroidiene?

 

 

Te-ai intrebat vreodata cum este posibil ca tiroida, o glanda atat de mica, sub forma de fluture sa fie responsabila de atat de multe simptome negative care iti afecteaza intreg metabolismul? Acest lucru se intampla deoarece functiile tiroidei sunt interconectate cu fiecare sistem din organism. Daca tiroida nu functioneaza optim, atunci nici tu nu te poti simti bine.

Incidenta bolilor tiroidiene este in mare crestere de cateva decenii. Multe dintre disfunctiile tiroidiene nu sunt corect diagnosticate sau sunt diagnosticate tarziu. Hormonul tiroidian se gaseste in fiecare celula a organismului si de aceea multi experti au convingerea ca modul conventional de diagnostic pentru detectarea anumitor afectiuni tiroidiene nu este precis. Masurarea hormonului de stimulare tiroidiana (TSH) din sange nu reflecta nivelul intracelular al hormonului.

In plus, glanda tiroida si hormonii pe care ii utilizeaza nu exista in izolare in interiorul organismului. Deci este necesara evaluarea unei varietati de relatii functionale care exista intre tiroida si diferite organe, glande si sisteme.

 

Sistemul digestiv.

Constipatia cronica este un simptom comun la persoanele cu hipotiroidism. Disfunctia tiroidei incetineste transportul mancarii in intestine. Acest lucru creste riscul de infectii patogene intestinale, inflamatia, malabsorbtia si sensibilitatile alimentare.

Tot in cazul hipotiroidismului, cantitatea redusa de gastrina determina si discomfort intestinal, reflux, balonari, iar cantitatea redusa de acid gastric determina insuficienta proteica.

Hormonii tiroidieni influenteaza puternic jonctiunile stranse din stomac si intestinul subtire, care formeaza bariera impermeabila a sistemului digestiv. Sindromul intestinului cu permeabilitate marita (“leaky gut”) este un factor primar in dezvoltarea bolilor autoimune cum ar fi Hashimoto.

Studii au demonstrat ca hormonii tiroidieni T3 si T4 protejeaza mucoasa intestinala impotriva formarii ulcerului indus de stres. Inflamatia in sistemul digestiv reduce T3 prin cresterea cortizolului. In plus, bacteria intestinala asista in transformarea a 20 de procente de hormon inactiv T4 in forma activa T3. Disbioza intestinala – dezechilibrul intre bacteria patogena si benefica din sistemul digestiv, reduce in mod drastic aceasta conversie.

Colecistul si ficatul.

Hipotiroidismul afecteaza functia fierei prin reducerea circulatiei bilei. Ficatul metabolizeaza hormoni, filtreaza toxine si curata sangele. Hipotiroidismul interfereaza cu acest proces, iar colecistul si ficatul se congestioneaza, contribuind la formarea de pietre (calculi) la colecist. Hormonii tiroidieni afecteaza cel mai mult celulele ficatului responsabile de detoxifiere. In acelasi timp, disfunctionalitatea ficatului va afecta atat functia tiroidei, cat si mecanismele de detoxifiere ale organismului. Un nivel scazut de T3 reflecta de obicei o disfunctie a ficatului, deoarece conversia T3 are loc in ficat. Acest lucru se poate confirma prin analiza enzimelor din ficat GGTP si ALT si nivelul lor ridicat.

Sistemul osos.

Glanda tiroida produce si depoziteaza calcitonina, un hormon reglator al calciului. Hipotiroidismul interfereaza cu procesul de formare a oaselor lungi in mod corespunzator. Problemele din sistemul osos sunt asadar de luat in considerare in cazurile de afectiuni tiroidiene.

Insulina si glicemia.

Persoanele cu o functie redusa a tiroidei absorb glucoza intr-un ritm mai lent decat ar fi normal si celulele nu o pot astfel folosi pentru a produce energie. “Valul” de insulina produs in starea de rezistenta la insulina creste distrugerea glandei tiroidiene la persoanele cu afectiuni tiroidiene autoimune. Cand glanda este distrusa, productia de hormoni tiroidieni scade.

Cand nivelul glicemic scade sub normal (hipoglicemie), glanda suprarenala raspunde prin secretia hormonului cortizol. Acesta transmite ficatului sa produca mai multa glucoza, pentru a restabili nivelul normal. Din nefericire pentru hipoglicemici, eliberarea repetata de cortizol cauzata de episoade hipoglicemice suprima functia glandei pituitare. Acest lucru afecteaza de asemenea functia tiroidei.

Estrogenul si progesteronul.

Estrogenul trebuie mai intai transformat in stare solubila in apa in ficat pentru a fi eliminat din organism. In timpul acestui proces, se formeaza estradiolul, un tip secundar de estrogen. Hipotiroidismul poate bloca acest proces, contribuind la dominanta de estrogen, cancer de san, fibromi uterini si chisturi ovariene.

Hormonii tiroidieni sensibilizeaza celulele organismului astfel incat sa fie disponibile pentru receptarea progesteronului. Cand receptorii nu sunt expusi la suficienti hormoni tiroidieni, isi pierd abilitatea de a permite progesteronului sa intre in celule.

Arderea grasimilor.

Hipotiroidismul incetineste metabolismul organismului si abilitatea de a arde grasimile. Hormonii suprarenali care stimuleaza arderea nu mai sunt eficienti, iar receptorii celulei care raspund la lipaza – o enzima care metabolizeaza grasimea, sunt indisponibili.

Colesterolul.

Colesterolul este sursa principala pentru formarea hormonilor steroidieni. Absorbtia celulara a colesterolului LDL se va reduce daca nu exista suficient hormon tiroidian in celule. LDL va creste semnificativ in sange datorita utilizarii disfunctionale a acestuia. Cand tiroida unei persoane functioneaza sub capacitate, aceasta va depozita grasime mult mai rapid decat o poate arde, lucru care determina un nivel ridicat de trigliceride si colesterol LDL.

Glandele suprarenale.

Axa HPT (hipotalamica – pituitara – tiroida) functioneaza sub forma unei “bucle de feedback”; daca tiroida functioneaza la un nivel optim, celulele tale au suficienta energie. Anumite disfunctii care pot fi implicate in dereglarea acestei axe sunt: disfunctia ciclului de metilare, disfunctie a axei HPA (hipotalamica-pituitara-suprarenala), deficiente de nutrienti care sunt necesari in formarea hormonilor tiroidieni (seleniu, zinc, glutation, vitamina A, vitamina D, iod), disfunctii ale ficatului.

Glandele suprarenale  sunt sub controlul sistemului nervos simpatic. Tiroida este puternic influentata de sistemul nervos parasimpatic. Deseori se intampla ca o persoana cu hipotiroidism se afla intr-o stare dominant parasimpatica, si deci sistemul nervos simpatic este mai slab.

Luand in considerare relatia stransa intre suprarenale, hipotalamus si tiroida, se poate observa cum starea disfunctionala a glandelor suprarenale extenuate poate cauza o cascada de probleme pentru functia tiroidei.

Asa cum se poate observa in figura alaturata, hormonii glucocorticoizi (care includ cortizolul) pot inhiba conversia T4 – T3. Deci o persoana cu un nivel ridicat al cortizolului (si deci al stresului) risca sa sufere de o functie scazuta a tiroidei. In plus, nivelul ridicat de cortizol poate sa rezulte in productie excesiva de stereoizomer inactiv – „reverse” T3 (rT3), care va concura cu T3 si deci va inhiba functia tiroidei.

Post-Hypothyroidism-the-Adrenals-1Alti hormoni de stres cum ar fi CRH (hormonul de eliberare al corticotropinei) produs de hipotalamus vor avea un efect inhibitoriu asupra tiroidei, blocand transportul TSH catre tiroida.

Pe langa toate acestea, daca persoana prezinta si toxicitate cu mercur (din cauza amalgamelor dentare sau al unui consum ridicat de produse marine, de ex) si nu consuma o alimentatie curata si potrivita metabolismului, riscul de a dezvolta hipotiroidism va creste si mai mult.

 

 

 

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate,  poti programa o consultatie aici.

Referinte:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1856434/?tool=pubmed

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12269922

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1555538

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18506897

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12660641

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18506897

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.0954-6820.1969.tb01517.x/abstract