Toxicitatea cu metale grele este implicata in toate afectiunile.

 

Pentru multe persoane toxicitatea cu metale grele este total necunoscuta sau este asociata doar cu proximitatea unei centrale nucleare si eventuale topiri din miezul reactoarelor. Din pacate insa realitatea este ca toti oamenii care traiesc in societatea moderna si au fost expusi la industrie si tehnologie au metale grele in organism. Este o realitate confirmata de peste 20 de ani de observatii clinice si diverse studii de specialitate. Poluarea industriala care a atins cote maxime si folosirea extensiva a pesticidelor in agricultura ne expun pe toti la doze zilnice de aluminiu, arsenic, plumb, mercur, uraniu si cadmiu.

Metalele grele sunt metaloide (cu proprietati atat ale metalelor cat si ale nemetalelor) si afecteaza negativ sanatatea oamenilor si a organismelor vii, atunci cand sunt prezente in cantitati mari. Acestea provin atat din surse naturale (cum ar fi eruptiile vulcanice) dar si din surse generate de oameni (cum ar fi arderea carbunilor, minerit, agricultura, centrale nucleare si industrie).

Un studiu larg efectuat pe 1.578 de femei a determinat ca exista un nivel ridicat de plumb si cadmiu in placenta, care poate afecta cresterea si dezvoltarea fatului. Plumbul a fost descoperit in toate mostrele de sange ombilical si in 96% in tesutul placentar, in timp ce cadmiul a fost gasit in 95% din sangele ombilical si in 98% din mostrele continand sangele viitoarelor mame. Aceste realitati confirma importanta detoxifierii organismului in mod corespunzator inainte de sarcina.

Oare cat de contaminate sunt organismele noastre in aceasta societate industrializata in comparatie cu cele care au trait in ere nepoluate industrial?

O examinare a concentratiei de plumb a fost facuta in oasele unor peruvieni care au trait 1600 de ani in urma. Oasele acestora au fost comparate cu persoane din societatea moderna din Anglia si Statele Unite. Cantitatea de plumb din oasele umane din societatea prezenta este de 1.000 de ori mai mare decat cea gasita in oasele peruvienilor.

Metalele grele altereaza functiile metabolice in trei moduri principale:

  • se acumuleaza rapid in organism si altereaza functiile organelor si glandelor vitale cum ar fi inima, creierul, rinichii, oasele, ficatul, etc.
  • inlocuiesc mineralele nutritionale esentiale din organism scolo unde acestea ar trebui sa ofere o functie biologica. De exemplu, enzimele sunt un catalist pentru fiecare reactie biochimica, in toate procesele metabolice ale vietii. Dar in locul calciului care trebuie sa fie prezent intr-o reactie enzimatica, plumbul sau cadmiul ii vor lua locul. Metalele toxice nu pot oferi aceeasi functie pe care o ofera mineralele nutritionale si astfel prezenta lor devine distructiva pentru activitatea enzimatica.
  • prezenta metalelor grele produce un mecanism de aparare cronic al organismului, care daca ramane nerezolvat va duce la disfunctii, adaptare esuata a organismului, degenerare si afectiuni.

Analiza firului de par poate fi utilizata cu success pentru monitorizarea metalelor toxice. Parul este un tesut mai potrivit decat sangele sau urina pentru studiul expunerii la metale grele, deoarece la doar cateva ore de la expunere, organismul depoziteaza metalele din circuitul sangvin catre organele vitale, sub forma unui mecanism de aparare.

Metalele grele pot fi stocate in organism pe parcursul multor ani, pana cand eliminarea va fi initiata. Metalele vor aparea in analiza de par in timpul mobilizarii – ori in timpul expunerii, sau in perioada de detoxifiere, cand se elimina din organele vitale. Pe masura ce acestea se elimina, nivelul mineralelor nutritionale se va echilibra.

Acumularea de toxine in organism nu este normala. Factorul critic care determina daca metalele grele sunt sau nu retinute in organism la momentul expunerii (si dupa aceasta perioada) este echilibrul biochimic al organismului.

Organismul uman este construit in asa fel incat sa se auto-detoxifice si toate celulele au aceasta functie. Daca biochimia este echilibrata in mod corespunzator, atunci celulele vor elimina singure metalele grele din corp. Dar daca exista multe dezechilibre la nivel biochimic, atunci mecanismele de autoaparare ale organismului vor fi compromise.

Cand incepi sa iti echilibrezi biochimia organismului prin indeplinirea cerintelor individualitatii metabolice, procesul toxic de acumulare de metale grele in corp este reversat intr-un mod natural si firesc. In momentul in care s-a realizat acest lucru, fiecare celula isi re-activeaza capacitatea de detoxifiere. Ca rezultat, fiecare celula incepe sa mobilizeze metalele grele pentru eliminare din tesuturi in circulatia sangvina. De-a lungul timpului, analiza firului de par s-a dovedit a fi o “unealta” deosebit de eficienta pentru a monitoriza acest fenomen.

Pentru ca celulele sa isi poata mentine echilibrul necesar si a fi astfel capabile de a elimina metalele grele, este nevoie de:

  • Factori de chelare care sa se lege de metale grele
  • Suficienta productie de energie pentru a elimina toxinele din celula
  • Permeabilitate selectiva corespunzatoare a celulei pentru a mentine nutrientii in interior si a elimina toxinele catre exterior

 

Scurt sumar al metalelor grele.

Aluminiu

Simptome de toxicitate: ALS, Alzheimer, anemie, inapetenta, probleme comportamentale, carii, raceli dese, colita, colici, confuzie, constipatie, dementa, dezorientare, gura uscata, energie scazuta, transpiratie excesiva, flatulenta, dureri de cap, arsuri stomacale, hiperactivitate, inhibarea sistemelor enzimatice, disfunctii ale rinichilor, dificultati de invatare, pierderea concentratiei, sistem imunitar scazut, disfunctie a ficatului, pierderea memoriei, probleme neuromusculare, osteoporoza, paralizie, Parkinson, ulcer, psihoza, activitate intestinala redusa, senilitate, probleme de piele, calitate proasta a somnului, dureri de splina, dureri de stomac.

Aluminiul poate afecta functia mitocondriala si astfel productia de energie si nivelul de tetrahidrobiopterina (BH4), care va afecta nivelul de dopamina, serotonina si melatonina.

Surse de aluminiu: folii de aluminiu, furaje pentru animale, pesticide, antiacide, aspirina, compusi din medicamente, spray nazal, gaze de esapament, praf de copt, bere, faina procesata, cutii de aluminiu, ceramica, oale de gatit, produse lactate conventionale, lapte praf din soia pentru bebelusi, filtre de tigari, fum de tigara, aditivi, materiale de constructii, cosmetice, deodorante, plombe dentare, apa potabila, poluare, sare, pasta de dinti.

 

Arsenic

Simptome de toxicitate: dureri abdominale, anorexie, unghii casante, diaree, stari de rau, greata, anemie cronica, arsuri in gura, pe esofag, arsuri de stomac, confuzie, convulsii, dermatita, ameteli, inhibarea enzimatica, respiratie si scaun cu miros de usturoi, pierderea parului, migrene, hiper-pigmentarea unghiilor si pielii, risc crescut de cancer al ficatului, de plamani, de piele, febra, exces ce mucus in nas si gat, dureri si spasme muscular, slabiciune a muschilor, nervozitate, infectii ale sistemului respirator, dificultate de inghitire, gust metallic-dulce in gura, constrictie a gatului, diabet, pierderi de sarcina si nasteri premature.

Expunerea excesiva la arsenic in copilarie duce la disfunctii comportamentale in timpul pubertatii, care pot persista chiar si in perioada adulta. Toxicitatea cu arsenic este de asemenea asociata cu afectarea inteligentei verbale si a memoriei pe termen lung la copii.

Arsenicul inhiba enzimele din mitocondrii, inlocuind fosforul in diverse reactii biochimice, scade rezervele de vitamina B1 si cauzeaza stress oxidativ prin epuizarea unor enzime cheie cum ar fi glutationul si superoxid dismutaza.

Surse de arsenic: orez si produse din orez, indulcitori, carne de pui de la pasari crescute industrial cu furaje, apa din put contaminata, lemn tratat, fum de tigara, praf de carbuni, insecticide, pesticide si ierbicide, materiale de constructii, combustia carbunelui, spray de insecte, soluri bogate in arsenic, produse marine de pe coaste, in special midi, scoici si creveti.

 

Plumb

Simptome de toxicitate: dureri abdominale, insuficienta renala, alergii, anemie, anorexie, anxietate, artrita, ADHD, autism, dureri de spate, probleme comportamentale, orbire, probleme cardiovasculare, distrugerea cartilajului, pierderea coordonarii, pierderea concentrarii, constipatie, convulsii, pierderea auzului, depresii, dyslexia, instabilitatea emotionala, encefalita, epilepsie, oboseala cronica, guta, halucinatii, migrene, ostilitate, hiperactivitate, hipertensiune. Hipotiroidism, impotenta, suprimarea sistemului imunitar, IQ scazut, indigestie, infertilitate, insomnia, iritabilitate, dureri de articulatii, disfunctii ale rinichilor, dificultati de invatare, disfunctii ale ficatului, pierderea motivatiei, pierderea memoriei, probleme menstruale, dureri muscular, atrofierea muschilor, scleroza multipla, stari de rau, nefrita, cosmaruri, Parkinson, neuropatie, psihoza, disfunctii psihomotorii, disfunctii renale, retardare, schizofrenie, sterilitate, carii, vertij, pierderi in greutate.

Agentia de Protectie a Mediului din SUA estimeaza ca aproape jumatate de million de copii au prea mult plumb in organism, ceea ce afecteaza direct creierul si sistemul nervos. Aceasta toxicitate incetineste de asemenea dezvoltarea mentala, reduce inteligenta si poate duce la ADHD si hiperactivitate.

Surse de plumb: cenusa, gaze de esapament, industria producerii bateriilor, conserve de fructe si sucuri de fructe, fum de tigara, combustia carbunilor, cerneluri colorate, intoxicatie congenital, cosmetice, ustensile pentru mancat, industria producerii de sticla, vopseluri de par, tubulaturi din plumb, oale din lut cu email continand plumb, cerneala pentru ziare, vopseluri, creioane, rafinarii, conserve, tutun, pasta de dinti, jucarii, apa contaminate, vin, etc.

 

Cadmiu

 Simptome de toxicitate: alcoolism, pierderea parului, anemie, artrita, afectiuni ale oaselor, dureri osoase, probleme cardiovasculare, carii, ciroza, diabet, probleme gastrointestinal, simptome de gripa, migrene, cholesterol ridicat, hipertensiune, hipoglicemie, impotent, inflamatie, infertilitate, afectiuni ale rinichilor, dificultati de invatare, afectiuni ale ficatului, ale plamanilor, alterarea celulelor nervoase, osteoporoza, disfunctii ale prostate, disfunctii reproductive, schizofrenie, atac cerebral.

Surse de cadmiu : fum de tigara, tutun, contaminanti industriali, industria bateriilor, alimente procesate, cola, intoxicatie congenital, rafinarii de cupru, aliaje de cupru, plombe dentare, apa contaminate, ingrasaminte, sol contaminat, fungicide, arderea cauciucurilor, plasticurilor, marijuana, alimente procesate, sucuri carbogazoase, cereale rafinate, cauciucuri, produse marine, cosmetic,etc.

 

Mercur

Simptome de toxicitate: disfunctie a glandelor suprarenale, alergii, pierderea parului, anorexie, anxietate, cataracte, coordinare proasta, miscari necontrolate, surzenie, depresie, dermatita, eczeme, ameteli, dereglari emotionale, productie excesiva de saliva, oboseala cronica, gingii care sangereaza, migrene, hiperactivitate, hipotiroidism, memorie slaba, retardare mentala, gust metallic in gura, nervozitate, dureri de member, schizofrenie, dereglari de vorbire, tendinte suicidale, tremor (pleoape, buze, limba, degete, extremitati), slabiciune accentuate.

Surse de mercur: adezive, becuri, peste si produse marine, plombe dentare, filter de aer conditionat, antiseptice, prodctia bateriilor, termometre sparte, ziare care se ard, materiale de constructii, cereale, intoxicatie congenital, cosmetic, diuretice, ceruri pentru podele, fungicide, bactericide, deseuri industriale, insecticide, laxative, productia de hartie si clor, medicamente, vopseluri, apa contaminata, tatuaje, conservanti pentru lemn, vopseluri din industria pielariei.

American Heart Association a publicat un studiu in 1995 unde s-a demonstrat ca barbatii cu un nivel ridicat de mercur in organism (in principal din cauza consumului de peste contaminat) se aflau la un risc de trei ori mai ridicat de a suferi un atac de cord, decat barbatii cu un nivel scazut de mercur in corp.

Pentru ca este atras de grasimi (lipofilic), acest metal se acumuleaza in grasimea si ficatul pestilor, iar cand este consumat de oameni, se acumuleaza in creier si nervi (in special in teaca de mielina a nervilor, care contine grasimi). Creierul, rinichii si ficatul sunt organele principale pentru acumularea de mercur.

Un nivel ridicat de mercur s-a gasit in creierul si sangele pacientilor cu Alzheimer.

 

Nutrienti importanti pentru detoxifiere.

Masurile de preventie sunt necesare pentru a minimiza expunerea la metale grele, dar nu vor fi suficiente avand in vedere gradul inalt de toxicitate prezent si nici capacitatea deficitara a multor organisme de a elimina aceasta “avalansa” de metale grele. Desigur ca a reduce consumul de produse marine, a consuma apa pura si filtrata, a elimina alimentele procesate si produsele de igiena personala toxice si a nu fuma sunt tipul de actiuni care se pot intreprinde si care vor reduce semnificativ expunerea la metale grele. Dar sunt insa si multe expuneri din mediu asupra carora nu avem intotdeauna control.

Asadar ce se poate intreprinde pentru a preveni acumularea de metale grele in organism si eliminarea acestora odata ce sunt acumulate?

In primul rand, o alimentatie care sa se potriveasca metabolismului tau, fara ingrediente procesate, este esentiala in mentinerea organismului in parametrii optimi de functionare. Acest lucru trebuie urmat de echilibrarea biochimiei organismului si apoi de procesul de chelare.

Chelarea este procesul prin care organismul leaga in mod natural metale grele toxice, pentru a le elimina. Urmatorul pas este legarea acestor metale grele in locurile unde sunt depozitate in organism, a le escorta in circuitul sangvin si a le excreta prin ficat, prin bila in fecale si rinichi prin urina, sau prin piele prin transpiratie.

Pentru a preveni recircularea toxinelor in organism este necesar ca toate caile de excretie sa fie functionale si sa nu existe blocaje la nivelul ficatului, rinichilor, sau constipatie si alte disfunctii care sa impiedice o detoxifiere eficienta.

In procesul chelarii este de asemenea necesar sa se determine nivelul unor nutrienti importanti cum ar fi zincul, calciul, fierul si magneziul; acestia reduc absorbtia metalelor grele in organism, dar daca sunt deficienti atunci absorbtia metalelor grele prin sistemul intestinal va creste.

Nutrientii prezentati in continuare se regasesc in formule specifice si sunt astfel mult mai eficienti in programele de chelare. Momentul in care trebuie initiat procesul de chelare a metalelor grele si tipul nutrientilor si al formulelor utilizate sunt individuale si trebuie stabilite in mod specific pentru fiecare persoana in parte.

Chlorella

Chlorella este o alga recunoscuta pentru beneficiile multiple si bogatia de nutrient (vitamine B, vitamina C, E, amino acizi, beta-caroten, fier, zinc, calciu, magneziu, potassium acizi grasi esentiali). Chlorella este de dimensiunea unei celule rosii (2-10 microni) si are o membrana din polizaharide care absoarbe cantitati mari de dioxina, plumb, mercur si alte toxine. Calitatea acesteia este esentiala si trebuie sa provina din culturi pure, selectionate si controlate, iar peretii celulari ai acesteia trebuie sa fie “sparti” pentru o absorbtie eficienta.

Eliminarea metalelor si toxinelor este mult mai substantiala atunci cand chlorella se consuma in combinatie cu extractul de coriandru.

Zeolit

Zeolitul de calitate inalta, fara concentratii ridicate de aluminiu, este un supliment folositor in programele de chelare; acesta leaga metalele grele si toxinele care sunt atrase prin magnetism catre structura incarcata negativ a zeolitului. Acesta nu trebuie insa folosit continuu si nu mai mult de 6 saptamani odata; are tendinta sa atraga si alti nutrienti benefici in procesul de “legare”.

Pectina modificata de citrice (Modified Citrus Pectin MCP)

Pectina este o fibra care se regaseste in coaja si pulpa merelor, prunelor si citricelor. Poate fi absorbita de tractul digestiv numai cand este modificata enzimatic, pentru a crea fragmente de polizaharide mai mici. Acestea sunt digerate usor si pot intra in circulatia sangvina, unde vor produce o actiune benefica. Acest tip de pectina este bogata in reziduuri de galactoza, care leaga in mod activ metalele grele. Deoarece pectina are o greutate moleculara scazuta, se poate forma o legatura puternica cu metalele, care sunt eliminate prin urina. Aceasta pectina creste in special eliminarea de plumb, cadmiu si arsenic.

Glutationul

Glutationul este un antioxidant puternic produs din trei amino acizi: cisteina, acid glutamic si glicina. Glutationul contine componente de sulfur care se leaga de mercur, plumb si cadmiu.

Mercurul scade rezervele de glutation din celulele creierului, globule rosii si rinichi.

Acidul alfa lipoic

Acidul alpfa lipoic este alt antioxidant puternic care poate penetra membrana celulara si traversa bariera circuitului sangvin – creier pentru a chela metalele grele depozitate acolo. Acest lucru este important deoarece mercurul si plumbul se acumuleaza cu usurinta in creier.

Acidul alfa lipoic diminueaza alterarea membranelor celulare (peroxidarea lipidelor), care poate fi cauzata de metale grele. Acidul alfa lipoic creste nivelul de glutation atat in interiorul cat si in exteriorul celulei prin regenerarea glutationului consumat, pentru a-l reactiva.

N-acetil-cisteina

N-acetil cisteina este o forma de cisteina care creste de asemenea productia glutationului, reduce nivelul de plumb si diminueaza stresul oxidativ.

 

Alte actiuni benefice care se pot intreprinde pentru a contribui la o detoxifiere de succes sunt: folosirea saunei cu infrarosii sau exercitiul fizic; prin transpiratie se accelereaza eliminarea metalelor grele precum arsenic, cadmiu, plumb si mercur. Saritul pe trambulina sau cu coarda este foarte benefic pentru punerea in functiune a sistemului limfatic si a creste astfel rata de detoxifiere. Si nu in ultimul rand, o hidratare corespunzatoare  permite o functionare eficienta a metabolismului si eliminarea elementelor toxice.

 

 

Resurse:

hhttps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21093366

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19106443/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19106443/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4186552/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4186553/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4186553/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12900089/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15345348/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8154472/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12842773/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3183630/

http://circ.ahajournals.org/content/91/3/645?ijkey=f06bfdb703d753be583f730d628c55891dcacb34&keytype2=tf_ipsecsha

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4144270/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17628833

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2922724/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3183295/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11770879

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21421535/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/4049398/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/686643/

 

Comments

comments